Tratat drept unul dintre cele mai bune filme ale acestei ediții a festivalului de film de la Cannes, recepția de la festivalul Viennale a producției regizorului filosoficului The Tree of Life Terrence Malick se remarcă prin o similară adorație. Asigurându-și pătrunderea în psihicul vizionatorilor, producătorul ia în vizor o poveste singulară a unui fermier de munte, o narațiune de viață aparent de nediferențiat în comunitatea izolată, definită de domoala parcurgere a timpului. Însă astăzi numele Franz Jägerstätter stârnește sentimente melancolice, omul simplu ajungând a fi considerat un sfânt prin simpla sa credință în puterea binelui, prin refuzul de a cauza moarte și distrugere, în numele unei cauze evident diabolice. Atât o inevitabilă victimă a haosului Gestapo, cât și o emblemă a liberului spirit, a credinței de nescuturat, Franz este adus la viață de către expresivul August Diehl, într-un cadru idilic, sfâșâietor prin a sa frumusețe.
Ducând o viață încărcată de muncă fizică, necontenit necesară de trudă, Franz și a sa soție Franziska (Valerie Pachner) nu ar putea fi mai fericiți în satul de munte St. Radegund. Putând fi descris doar ca un paradis pe pământ, peisaje monumentale și cromatică tulburătoare, A Hidden Life dând dovadă de o cinematografie impecabilă, cele trei ore de vizionare fiind ca un zbor imposibil de retrăit, mica comunitate pare a nu putea fi atinsă de influențe exterioare. Haosul uman nu se lasă însă dominat nici de supremația naturii, sunetele războiului înlocuind briza mângâietoare de eterne verzi fire de iarbă, de melodii din ciripit, recrutând fără oboseală și împrăștiind moralități iluzorice. Bunăvoința este abrupt înlocuită de frică producătoare de ură, Franz, fără revolte zgomotoase, refuzând a susține o cauză în care nu crede, devenind, alături de soția și fiicele sale, focarul manifestării ranchiunii rurale. Considerat inamicul principal, el convinge prin căutarea unui răspuns la biserică și închiderea în sine de pericolul pe care îl reprezintă pentru întreaga comunitate, atrăgând atenția forțelor militare. Recrutarea sa sosește, contrar speranțelor, Franz neurmând însă dogma și ajungând a fi încarcerat până când va da dovadă de o schimbare de credință.
Un om de neabătut de la sa cauză, personajul real disipă recepțiile critice prin al său comportament, mergând până în pânzele albe și uitând parcă de propria familie, de importanța vieții sale. Totodată, el suferă un conflict lăuntric, scuturător transpus pe chipul actorului, neputând fi împăcat, știindu-se în viață, dar un criminal.
Priviri și limbaje corporale mai presus de cuvinte, scenariul filmului poate fi considerat chiar banal, comunicarea prin vorbe dintre cei doi soți constând în principal din scrisori, citite în off, dar puținele replici apar ca o poezie, oferind un substrat forței schimburilor de priviri. Puțin deranjată apare însă limba engleză ca alegere, replicile germane fiind doar pe fundal și constând din cunoscutele fraze, aceasta fiind însă cu siguranță influența Hollywood.
Personajele sunt încadrate total în ochiul camerei, orice barieră este spulberată, iar emoțiile iau frâu liber pe marele ecran. Unghiul filmării cuprinde mai mult decât normal, fiind expus deformării și producând iluzia de fisheye, oferind cadrului montan respectul cuvenit. Jocul actoricesc nu lasă un vizionator nemișcat, o dragoste ca între soții Jägerstätter, exprimată prin forța priviriilor și prin simpla coexistență parcă nefiind mai tulburător, mai pur exprimată pe ecran; la fel și durerea acăpărătoare a locuitorilor satului, a victimelor unei mișcări absurde.
Astfel a fost deschis weekendul festivalului Viennale, o șansă unică de a fi martor la arta unui regizor vizionar, A Hidden Life dovedindu-se a fi o capodoperă cinematografică, o escapadă din banalul cotidian în exact realitatea brutală de neocolit, dar necesar de confruntat. Tot ce rămâne de făcut este așteptarea lansării producției în cinematografele internaționale, eveniment care se va petrece, să sperăm, în viitorul apropiat.
R: Terrence Malick, SUA, 2019, 173 minute
Distribuție: August Diehl, Valerie Pachner, Michael Nyqvist
Articol apărut în ediția print a publicației BanatulAzi din 31 octombrie 2019