Cinematografia germană își face simțită prezența la marile festivale europene de film, difuzând în premieră la Berlin producția Systemsprenger, în regia Norei Fingscheidt. Urmărind situația complicată a unei fete de 9 ani, Benni (o interpretare desăvârșit de convingătoare a tinerei Helena Zengel), cu o muncă și cercetare întinsă pe o perioadă de mai mulţi ani, regizoarea aduce în cadru o personificare individuală a unui amalgam de cazuri șocante ale tinerilor cu radicale probleme comportamentale, aflați sub tutela ajutoarelor sociale.
Filmul, în totalitate deschizător de minți, se dovedește, paradoxal, lipsit de mult râvnitele remedii, ba chiar de ameliorări. Având un final deschis, scopul principal este inevitabil transfigurat din ”vindecarea” copilului în redarea disperării, a frustrării în fața inevitabilului agresivității. Benni își înspăimântă propria mamă care, având încă doi copii, refuză a deveni responsabilă pentru fiica ei, rolul de figură parentală în viața fetei alternând neîncetat pe toată perioada filmului.
Fără a se cunoaște exact cauzele tulburării fetei, producția introducând publicul abrupt în acțiune, se deduce un abandon din partea tatălui, subiectul însă nefiind dezbătut de persoanele autorizate, acestea considerându-l neimportant, poate acesta fiind unul dintre motivele principale ale goanei în cerc. Cert este că Benni dovedește un comportament de o brutalitate șocantă, atât față de animale, cât și față de persoanele din jur, față de obiecte, zbierând și înjurând neîncetat, distrugând tot ce îi iese în cale și punând viața celor neajutorați în pericol.
Personajul stârnind inițial empatie, aflat în rolul copilului (simbol al inocenței), care este plasat dintr-un amplasament în altul, instituții reprezentante ale eșecului societății manipulatoare și urmăritoare de scopuri personale, clasificarea stereotipică suferă un schimb de distribuție. Refuzând a arăta compasiune la rândul ei, Benni aproape nu își mai poate justifica răzvrătirea ca un scut împotriva rănirii din partea celorlalți, ajutoarele însele dovedindu-se a fi ființe neajutorate, disperate, ca urmare a eșecului constant, dar lipsite de voința de a renunța, sacrificându-și propriile familii pentru un suflet egoist, dornic doar de a produce haos.
Confruntarea dintre Benni și trainerul Michael (Albrecht Schuch) apare ca o lumină caldă de la fereastra unei case din suburbii, una dintre acestea fiind chiar a sa, deschizând o posibilă portiță, nu către o restabilire a unui echilibru, ci către o primă stabilire a acestuia. Efemerele clipe de asurzitoare pace trec însă aproape instantantaneu prin bruiaje halucinante, oglindiri ale interiorului psihedelic al fetei, redate prin mișcări tulburătoare ale camerei și zgomote puternice, provocând o escaladare a situațiilor sufocante precedente. Michael, un caracter de asemenea chinuit de furie lăuntrică, recurge la rândul său la reacții haotice, cunoscând entuziasmul pe care acestea îl pot produce fetei, inevitabil formând astfel o legătură emoțională între cei doi. Cum era de prevăzut, relația atinge proporții exagerate, Benni asimilându-l pe tânăr drept un potențial tată, fiind dispusă a-i înlătura prin orice modalitate propria familie și a abuza de el ca hrană pentru foamea neîncetată de atenție.
Systemsprenger nu este dornic de a masca nicio fațadă a realității, redând-o obiectiv în a ei ignoranță față de detaliu, fără scopul de a produce o critică la adresa sistemului, mai degrabă ca o încercare de a reda lupta voluntară a unor martiri și piedicile nenumărate pe care aceștia le întâmpină. Cu accentul pus pe adevărul dur al lipsei de soluții, filmul necesită un public conștient de autoprezența dificilului, Systemsprenger nefiind o escapadă blândă în universul ficțiunii, fiind totuși un artefact ficțional, dar cu sursă palpabilă, ca urmare a păstrării intimității cazurilor adevărate.
Premiera în România a avut loc pe data de 1 iunie, la Festivalul Internațional de Film Transilvania, sălile cinematografelor fiind probabil un spațiu prea aflat în zona confortului, pentru a putea fi promisă curând o difuzare.
Articol inițial apărut în blogdefilm.ro.
R: Nora Fingscheidt, Germania, 2019, 125 minute
Distribuție: Helena Zengel, Albrecht Schuch, Gabriela Maria Schmeide