Noul an, prin al său număr simetric, readuce în memorie o producție cinematografică aflată la sărbătorirea a 20 de ani de la premieră, premisă care s-a dovedit și oportună pentru readucerea personajelor la viață, de această dată pe scena teatrului The Old Globe Theater, în muzicalul ce poate fi vizionat încă din luna septembrie a anului 2019.
Premiat cu Oscar pentru cel mai bun scenariu în 2001, filmul – voce a unei generații de millennials – sfidează legile timpului, aducând un omagiu aniilor ’70 și recreând drumul dureros, inevitabil, la care muzica rock ‘n’ roll a fost condamnată. Regizorul Cameron Crowe își declară ca sursă de inspirație propriile experiențe ca tânăr jurnalist, personajele și trăsăturile lor, reacțiile spontane, hiperbolice nefiind lipsite de veridicitate, în ciuda complexității și a aparentei exagerări. Ca o aventură semibiografică, Almost Famous se centrează pe adolescentul William Miller (Patrick Fugit), crescut sub aripa unei mame ieșite din comun, interpretată de excepționala Frances McDormand, o profesoară ce se opune concepțiilor preformate de societate, precum și rebeliunii ”subculturii”, manifestate prin versuri ”eliberatoare”. Simțindu-se îngrădită și cu nevoia de a își dicta singură viața, sora lui William, Anita (Zooey Deschanel), pleacă de acasă pentru a deveni stewardesă, urmând a își revedea fratele la timpul necesar și a se dovedi a fi factorul ce restabileşte echilibrul.
Relația strânsă dintre mamă și fiu, educația oferită și maturizarea timpurie a băiatului îi promit un viitor academic și o carieră de succes, totodată aducându-i însă și o izolare din partea celor de aceeași vârstă, neînțelegere, închidere în sine. Este vorba de o situație des întâlnită, drama adolescentină a tânărului sentimental, dornic de a scrie, pasionat de muzica interzisă de mamă, la care i s-a oferit acces prin sora excentrică.
După ce îl cunoaște pe jurnalistul de muzică Lester Bangs (Philip Seymour Hoffman), viața lui ia o nouă întorsătură. Băiatul reușește să se remarce prin scrierea sa, ajungând într-un final a stârni atenția revistei Rolling Stones, similar lansării regizorului din spatele istorisirii imaginare. Atenționat de către Lester de ușurința pierderii de sine în fața mirajelor vieții de artist, William se arată mai mult decât entuziasmat față de lumea cu totul necunoscută, lume de care a fost atât de protector ținut departe. Nefiind luat în serios, în încercarea de a își obține un prim interviu, reușește totuși să îi câștige pe membrii formației Stillwater drept protejați prin cunoștințele sale în materie de muzică, dar mai ales prin atuurile pe care poziția sa ca jurnalist le-ar putea oferi trupei în căutare de recunoaștere. Astfel, adolescentul neinițiat în lumea concretă a adulților ia parte la fascinația unei realități alternative, având acces la ea în spatele unor culise aparent dominate de exuberanță și nemurire. În ciuda faptului că excesul de substanțe și dezlănțuirea fizică, transpunerile metafizice nu sunt redate într-un mod atât de extravagant precum în alte producții cinematografice, abuzul și trăitul la limită fiind tratate mai mult dintr-un punct comic, drept lucruri de la sine înțelese, inutil de accentuat, acestea sunt totuși prezente, dominând întreaga experiență. Lui William i se oferă oportunitatea de a fi publicat de Rolling Stones, cu un articol menționat chiar pe copertă, în schimbul infiltrării în formație și aducerii adevărului la suprafață. Neputând rămâne detașat emoțional, băiatul se implică prea mult în conflictele dintre membri, fiind martor la egocentrismul chitaristului Russell Hammond (Billy Crudup), la ura ascunsă între membri, la tratarea fanelor drept ”obiecte” ușor de abuzat și de înlocuit, la pasiuni de necontrolat și concurență continuă.
Crowe decide însă a își manifesta dragostea pentru o eră prea devreme apusă prin ameliorarea negativității, demonstrând posibilitatea trecerii peste, a găsirii unor noi refugii, dovedind că lumea rock ‘n’ roll-ului văzută drept tumultuoasă, fără de scăpare, cunoaște și finaluri fericite, chiar și atunci când succesul ori dragostea rămân pierdute pe drum. Mai mult o poveste de familie încărcată de umor subtil decât o dramă a unei perioade lipsite de cenzură, Almost Famous oferă o alternativă scenei muzicale aflate în pragul unui colaps, sprijinul emoțional încoporându-se în ”dușmanul” artistului, în recele, detașatul critic, acesta fiind însă un tânăr îmbarcat la bordul maturizării, care sfârşeşte prin a avea o pauză semnificativă de la realitatea contemporară, realitate la care decide a se întoarce, dând la schimb o voce formației alături de care și-a schimbat viața.
Articol apărut pe blogdefilm.ro în 21 ianuarie 2020.
R: Cameron Crowe , USA 2000, 122 minute
Distribuție: Billy Crudup, Patrick Fugit, Kate Hudson