Redând în esență fanatismul religios fără cauzalitate, producția regizoarei Teona Strugar Mitevska are o intenție superioară purului divertisment, capturând fără ambiguitate o serie de discursuri concret formulate. De apreciat pentru mesajul puternic și redarea unui caz considerat extravagant pentru cultura macedoniană, difuzat în iunie la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), cu premiera în februarie la Festivalul Internațional de Film din Berlin, ce aduce în prim-plan figura feminină aflată într-un constant conflict cu societatea, figură concentrată predominant în personajul principal, dar și în mama (Violeta Sapkovska) acesteia, precum și în jurnalista Slavica (Labina Mitevska). Episodul este inspirat din cazul real petrecut în anul 2014.
Petrunija (Zorica Nusheva), aflată la vârsta de 34 de ani, necăsătorită și fără loc de muncă, parcurge o călătorie existențială, de aparentă încărcătură religioasă, simbolic similară unei renașteri, filmul figurând astfel drept un Bildungsroman. Încă din scena introductivă, ea este criticată și judecată pentru simplul ei fel de a fi, comparațiile cu animale și accentuarea consideratelor ei minusuri fiind materialul principal de discuție. Trezită brutal de mama ei, Petrunija se eliberează cu dificultate din poziția de fetus, ieșind la lumină și dând ochii cu prima persoană văzută vreodată, cea din urmă neezitând a-și exprima dezamăgirea la adresa fetei neîngrijite și neproductive. De remarcat poziționarea protagonistei întinsă pe spate, manifestare corporală recursivă pe durata narațiunii, metaforică pentru etapele prin care aceasta trece, ajungând să-și părăsească îmbrăcămintea sintetică și să-şi întindă mâinile peste cap.
Un eveniment absurd – o competiție fanatică – o aduce pe Petrunija laolaltă cu un grup bulversant de bărbați care se împing, încercând a prinde crucea scăpată de către preot în lac, ca urmare a unei ceremonii religioase similare botezului. Adunarea haotică primește proporții explozive în momentul în care Petunija, aflată la fața locului mai mult accidental, fără intenții de rebeliune, găsește crucea prima în apă. Câștigul ei este însă sfidat, bărbații mobilizându-se și transformând competiția într-o muncă de echipă, luptând împotriva prezenței feminine nelalocul ei. Astfel, întărită de discriminare, ea centrează toată ura primită și reușește a captura crucea, fugind cu ea și determinându-și astfel soarta de căutată de lege, fie și din motive nesemnificative, scandalos de intens discutată de media.
Media capătă o importanță marcantă în meta-producția lui Mitevska, obiectul tehnic însuși fiind pus astfel sub lupa analitică. Astfel consideratele disrupții tehnice, bruiaje, ca urmare a instabilității camerei de filmat, cadre decupate, personaje lăsate, în concluzie, fără capete, ori fiind prost capturate, disipă narațiunea pe două planuri. Pe de-o parte este redată viața diegetică a protagonistei neînțelese, pe de altă parte aceasta este urmărită de ochiul sufocant al camerei reporterilor, flămânzi de evenimente senzaționale și intoleranți la intimitate. Cu toate acestea, filmul confruntă vizionatorul cu o nouă categorie de jurnalist, jurnalista Slavica ajungând a simți mai mult compasiune și empatie pentru Petrunija, fiind copleșită de propriile dificultăți, nu însă destul pentru o înțelegere totală, regizoarea accentuând prin puternicul discurs feminist înfrățirea bărbaților la greu și concurența eternă de pe planul feminin.
Prin evidența existenței mediului tehnic care înregistrează, pătrunderea totală în universul cinematografic și uitarea realității este întreruptă, publicului fiindu-i adusă la cunoștință înșelăciunea lumii create. Ca atare se atribuie realism filmului God Exists, Her Name Is Petrunija, fenomenul redat având rădăcini palpabile și nefiind o simplă producție a imaginației.
De asemenea, granița între ecran și real este abolită de privirile directe aruncate în cameră, personajele feminine fiind arătate individual, ca în cadrul unor interviuri, creând astfel o atmosferă documentarică.
Discursul feminist, în principal accentuat de Slavica care, prin întrebările puse, pare mai mult a dori a o influența pe Petunija în a-și motiva intențiile ca pe un act revoluționar; fie și lipsită de o explicație rațională pentru furatul crucii, în subconștientul protagonistei este cu siguranță inscripționată dorința egalității, redată mereu sub formă simbolică, începând cu atașarea unui chip masculin de manechin la un corp feminin, pe premisa că așa ”îi va merge mai bine”, până la eliberarea de îmbrăcăminte definitorie de caracter și gen.
Iconografia religioasă pare a fi dominanta filmului God Exists, Her Name Is Petrunija, aceasta însă este privită mai mult dintr-o perspectivă critică, ca declanșator al comportamentelor exagerate, lipsite de logică și, în final, de toleranță, producția dorind a lansa semne de exclamație evidente, recurgând chiar și la mesaje politice. O vizionare călduros recomandată, pentru luarea la cunoștință a unui fenomen lipsit de ficțiune, transpus totuși printr-o meta-tehnică inteligentă, de altfel des întâlnită și în producțiile românești de renume, în audiovizualul cultural.
Prin evidența existenței mediului tehnic care înregistrează, pătrunderea totală în universul cinematografic și uitarea realității este întreruptă, publicului fiindu-i adusă la cunoștință înșelăciunea lumii create. Ca atare se atribuie realism filmului God Exists, Her Name Is Petrunija, fenomenul redat având rădăcini palpabile și nefiind o simplă producție a imaginației.
De asemenea, granița între ecran și real este abolită de privirile directe aruncate în cameră, personajele feminine fiind arătate individual, ca în cadrul unor interviuri, creând astfel o atmosferă documentarică.
Discursul feminist, în principal accentuat de Slavica care, prin întrebările puse, pare mai mult a dori a o influența pe Petunija în a-și motiva intențiile ca pe un act revoluționar; fie și lipsită de o explicație rațională pentru furatul crucii, în subconștientul protagonistei este cu siguranță inscripționată dorința egalității, redată mereu sub formă simbolică, începând cu atașarea unui chip masculin de manechin la un corp feminin, pe premisa că așa ”îi va merge mai bine”, până la eliberarea de îmbrăcăminte definitorie de caracter și gen.
Articol inițial apărut în blogdefilm.ro.
R: Teona Strugar Mitevska, Macedonia, 2019, 100 minute
Distribuție: Zorica Nusheva, Labina Mitevska, Stefan Vujisic