După premiera de la Cannes, de pe data de 18 mai, noua producție a regizorului Corneliu Porumboiu ajunge și la Timișoara, în cadrul festivalului de la Iulius Town „Serile Filmului Românesc, în momentul de față putând a fi vizionat în sălile Cinema City. Atmofera utopică în care a fost plasat evenimentul, precum și prezența fizică a creatorului și a unor membrii din distribuție, printre care și protagonistul Vlad Ivanov, au fost în concordanță cu dramatismul producției dominate de nuanțe întunecate și omniprezența necunoscutului.
Optând pentru acoperita de păduri atipice insulă La Gomera, din arhipelagul Canare, locațiile de filmare oscilând între insulă, România și, în final, Singapore, acțiunea brutală intră în contact cu fenomene naturale monumentale, stâncoase, înconjurate de forțele neîmblânzite ale oceanului. O idee care la început poate fi văzută drept originală, poate fi deconstruită ca mult mai mult decât atât. Insula este cunoscută în principal pentru limbajul ieșit din comun folosit de locuitori, fluieratul, asemănător comunicării păsărilor, oferind un vocabular complex și de bază, putând fi adaptat la orice cuvânt și la orice limbă cunoscută până acum. Ca urmare, producția cinematografică jongleză cu normele cunoscute, abordând subversiv stâlpii bine fundați ai societății, demonstrând capacitățile nelimitate ale altfelului.
Poate tot dintr-un punct critic privit, povestea îl aduce în prim plan pe polițisul Cristi, interpretat de Vlad Ivanov, reprezentant al unui sistem de securitate corupt, fără de evadare, sistem în care fiecare personaj ajunge să fie implicat, consensul fiind pus deasupra conștiinței. Cu o sumă de 30 de milioane de euro în joc, ofertă greu de refuzat, mai ales când este hiperbolizată de o parte feminină, Cristi ajunge pe predominant pustia insulă, totul cu scopul de a ajuta mafia locală în afaceri ce implică drogurile. Datoria de a-l elibera pe traficantul Zsolt (Sabin Tambrea) din închisoarea română, acesta cunoscând locația sumei de bani, acțiune care-i necesită învățarea limbajului, folosit ca instrument obscur în evadare, escaladează curând în neașteptat. Schimbări de roluri au constant loc, fiecare personaj dovedindu-se a fi mai mult decât se presupunea, roluri pozitive nu prea existând.
Personajele sunt clar conturate, intenția principală nefiind neapărat psihologizarea acestora, totul ieșind mai mult sau mai puțin la vedere într-un mod natural, sentimente sunt totuși abordate, familia fiind inevitabil implicată, mama lui Cristi (Julieta Szönyi Ghiga) fiind luată în vizor, iar relația dintre polițist și Gilda (Catrinel Marlon), atât victimă, cât și călău, atingând un grad de înțelegere superior.
Admirat pentru stilul oscilant sobru și dureros de comic, abordând întunecate teme preluate din viața de zi cu zi și prezentând realitatea brută, fie ea lentă și banală, tăios de veridic, lipsit de estetizări, Porumboiu nu dezamăgește cu ultimul său film, stârnind critici apreciative și promițând o cinematografie care depășește granițele, marcând, pentru încă odată industria de film românesc.
R: Corneliu Porumboiu , România, 2019, 97 minute
Distribuție: Vlad Ivanov, Catrinel Marlon, Rodica Lazăr