Sat. Dec 21st, 2024

Olanda: o perspectivă din exterior despre o rutină din interior

Ediția Viennale din acest an s-a denunțat surprinzătoare pentru cultura română, filmul regizorului german Bernd Schoch tratând dificultățile culegătorilor de ciuperci români, dintr-o perspectivă documentarică, pe fundalul spectaculos al misticului domeniu carpatic. Cu dialoguri redate în limba originală, Olanda concentrează încărcătură mistică și simbolism într-o producție lipsită de  ascunzișuri, caracterul ei documentaric reieșind și din spontaneitatea figuranților, din nefalsificarea realității și luarea în considerare a prezenței camerei de filmat.

Introducând un peisaj fabulos și totodată straniu, nocturnul cadru montan este întrerupt din ritmul natural și etern, însă doar pentru o perioada anuală definită, lumini de lanterne și flăcări încălzitoare marcând prezența familiei de culegători adăpostită în corturi. Treziți de cu noaptea în cap, Mărunțelu și Manicea, numele culegătorilor nefiind schimbate din viața de zi cu zi, încearcă a se pune pe picioare printr-o masă fugară și cafea rece, pentru a putea pleca spre pădure.

Cadrul pădurii și vitalitatea exteriorului se înfățișează ca spațiul idilic de muncă, presiunea și greul la care persoanele sunt expuse marchează însă un contrast. Trăind de pe o zi pe alta, culegătorii depind de eficacitatea și ambiția individuală, suportul din exterior fiind inexistent iar singura sursă financiară provenind din banii primiți ca urmare a vinderii produselor găsite.

Bernd Schoch aduce la cunoștința internațională fenomenul local, aparent neluat în considerare de un european, redând neobscurizat realitatea zilnică a rutinei de vară din viața culegătorilor români care își dedică energia și timpul, nescutind nici copiii din familie, aplecării dupa ciuperci ori afine, escaladării munților, luptei cu condiții metereologice nefavorabile și orelor întregi de chin fără pauză, urmând a pleca în țări precum Olanda, de aici și titlu, în anotimpul ce va veni, pentru a munci, în speranța unor salarii mai ridicate.

Universul nefictiv, urmărit și capturat de camera poziționată cel mai des în spatele personajelor, însoțitoare pas cu pas în explorare, este marcat de scene lungi, neîntrerupte, ba chiar de banalul cotidianului montan. Deplasările cu mașina pe distanțe lungi, de asemenea redate integral, cu muzică populară pe fundal și ciondăneli de complezență, încarcă timpul și oferă o siguranță socială culegătorilor, o fraternitate și o comuniune ca meditație pentru dificultate. Jocuri de cărți și negocieri, comerțul și schimbul de produse, căderile la un acord și micile banalități mereu întâlnite în normalitatea haotică de la târguri și piețe apar drept fascinante și deloc comune unui public predominant austriac, la festivalul de film vienez – Viennale.

Acest fapt se lasă observat în principal la după cele două ore și jumătate de film, publicul nepărăsind sala pentru încă o jumătate de oră și profitând de prezența regizorului la ecranizare, pentru a pune întrebări, în principal legate de economia țării și posibilitățile financiare de existență ale culegătorilor.

În ciuda realismului caracteristic producției Olanda, fantasticul este surprins în misticisimul din sudul Carpaților, capturat prin drone și însoțit de o voce narativă feminină aflată în off, ușor neprofesionist înregistrat, poate ca urmare a dorinței abolirii artificialului, dar oferitoare de un surplus ficțional, aceasta povestind fluxul natural și statutul etern al monumentalului cadru natural, în comparație cu efemeritatea umană, obligată a recurge la sursele nemanufacturate pentru existență, dovedindu-și astfel inferioritatea. Narațiunea apare sub o formă poetică, ducând cu gândul la o legendă a unui teritoriu des asociat cu fantasticul…

De apreciat intenția regizorului și de luat în considerare implicațiile răspândirii filmului pe un teritoriu vast, Olanda necesitând totodată atenția publicului român, nelipsit de proprii perspective legate de spațiul natal și care, poate, va remarca absența unui echilibru, producția oferind doar o viziune individualistică asupra situației și excluzând dezvoltarea, resursele totuși prezente…

R:  Bernd Schoch, Germania, 2019, 164 minute

Distribuție: Ileana Manicea, Marian Marunțelu, Mihaela Marunțelu 

Articol apărut în ediția print a publicației BanatulAzi din 21 noiembrie 2019 și în online în 24 noiembrie 2019