O explorare a umanului definit prin fragilitate carnală și instabilitate emoțională sau poate doar o reinterpretare a repetitivelor filme SF.
Ce mod mai intens de a începe o explorare a necunoscutului decât printr-o naștere din care lipsește doar cuțitul lui Buñuel și coloana sonoră epică folosită de Kubrick? Astfel aterizează în monotonul oraș ploios Glasgow o existență bipedă al cărei scop nu se lasă a fi definit și care dispune de capacitatea metamorfozei. Prin preluarea “învelișului” cărnos al decedaților, ființa misterioasă devine un criminal în serie de neoprit, sub forma unui trup atrăgător. Este vorba de celebra femme fatale Scarlett Johansson, adusă mai mult sub acoperire în peisajul scoțian, protagonista fiind unul dintre puținii membri ai distribuției. Prin filmarea realității cotidiene a orașului, cu civili necunoscători, regizorul englez Jonathan Glazer a îmbinat în anul 2013 în filmul său Under the Skin efemerul domestic cu obscurul domeniu SF, lărgindu-și repertoriul producțiilor extravagante (alături de Birth și Sexy Beast).
Protagonista fără nume nu este construită psihologic precum în E.T. (1982), cum de altfel nu stârnește panica stereotipă din filmele cu invazii extraterestre. Cu toate acestea, apariția ei centrează ochiul pe forma sa prin farmecul actriței. Modul de acționare este subtil și nu poate stârni suspiciuni. La bordul unei dubițe albe, atractiva protagonistă străbate drumurile orașului, evident cu o privire căutătoare, cerând pietonilor informații legate de localizare. Astfel intră în contact cu figuri masculine, pornind diferite discuții și finalizând prin a îi chema la locuința ei. Cum nu se lăsa înțeleasă originea ființei, nu se prezintă concret nici efectul pe care ea îl are asupra oamenilor, aceștia pășind în adâncul neant întunecat de unde, de la sine dedus, nu se mai întorc. Astfel ființa devine un criminal în serie fără pată și cu o rată enormă de succes, până ce are loc inevitabila confruntare cu materialismul uman. După ce asistă la o moarte traumatizantă, extraterestrul suferă un șoc, devenind conștient de propria corporalitate, începând o explorare psihică și fizică, care, aparent, nu a fost plănuită. Așadar, nesosind cu un scop științific, dar și stopând crimele dubioase, care ar fi putut fi și o modalitate de hrănire necesară supraviețuirii, dacă nu doar o sursă de divertisment, forma de existență începe a dezvolta trăsături umane de dimensiune sentimentală, poate astfel provocându-și propriul eșec. Ce este sigur este faptul că echilibrul de stâncă și implacabilitatea inițială se transformă în frică, în ezitare, în neajutorare în fața altfel-ului.
Poate o explorare a umanului definit prin a sa fragilitate carnală și instabilitate emoțională, poate doar o reinterpretare a repetitivelor filme SF, Glazer reușește sigur a construi excepționalul, fără a banaliza prin demistificare. Reinterpretat este și ochiul ca mecanism vizual, groaza fiind produsă de o aparentă privire înapoi, cu ecranul ca măsură de protecție inutilă. Iar acum este vorba de o privire feminină. Chiar dacă nu se poate specifica fără dubii sexul ființei, aceasta optează pentru o întruchipare feminină, bărbații umani, la început entuziasmați de contactul cu frumoasa necunoscută devenind victime voluntare, pătrunzând lipsiți de învelișul terestru în abisul cosmologic.
Under the Skin este mai mult decât un impact vizual prin sobrietatea încețoșată a orelor de amiază scoțiene ori unul auditiv prin efectul intens și imprevizibil al coloanei sonoare marca Mica Levi, Glazer, adaptând nuvela lui Michel Faber din 2000, reinterpretând extrem premisele inițiale și construind o capodoperă cinematografică de neratat, un SF cu nuanțe horror reprezentativ pentru al său deceniu, situând numele regizorului în rândul iconicilor Lynch, Kubrick, Noé, cel puțin în viziunea critică.
Articol apărut în blogdefilm.ro.
R: Jonathan Glazer , SUA, 2013, 108 minute
Distribuție: Scarlett Johansson, Jeremy McWilliams, Lynsey Taylor Mackay