Un indiscutabil geniu, care a jonglat atât cu arta cinematografică, cât și cu cea literară, bulversând însă publicul larg prin absurd, logica pierzând în favoarea fluxului amorf al imaginației abstracte, chipul etern pasiv, ascunzător de iminența sentimentelor a lui Pier Paolo Pasolini, este încadrat maiestuos de Willem Dafoe, în drama biografică Pasolini, a lui Abel Ferrara.
Producția din anul 2014, lansată abia în 2019, se anunță încă prin scena incipientă lipsit de perdea, nevrând a ascunde latura aparent vulgară, lipsită de scrupule, a crețiilor și a vieții în general al artistului italian. Prin acces la intimitatea acestuia însă, prin umbra gândurilor tumultoase, ieșită la iveală în timpul interviurilor, care devin tot mai clarificatoare odată cu desfășurarea, inutilitatea violenței exagerate se dovedește de o încărcătură morală și politică deconstructivă, revelantă.
Ca o rememorare, sub formă de declarație a ultimelor clipe din viața inegalabilui Pasolini, camera ne poartă prin înșelătoarea liniște a vieții familiare a artistului, înșelătoare la modul în care, în exteriorului încăperilor de creație, încărcate de artă, forfota neîncetată a vieții este necruțătoare. Mesele pașnice, bogate, întrerupte doar de vizite pline de muzică și voie bună, par a ignora pericolele străzilor romane, unde, cum este redat alegoric în creațiile lui Pasolini, prezentate în scene ca o oglindire cinematografică, orice și oricine poate fi cumpărat, abuzul nu cunoaște limite, iar moartea poate fi întâlnită la orice pas, într-un flux al viciului continuu.
La început un bruiaj, granița dintre ficțiune și realitate e difuză, fiind prezente secvențe din imaginariul creatorului ca narațiuni de sine stătătoare, amuzând și clarificându-și apoi statutul ficțional prin lipsa de sens a hiperbolelor.
Un omagiu adus italianului revoluționar, dar și artei narative per total, declarată de el ca moartă, retransmite ideea acestuia conform căreia nimic nu are finalitate, totul constă în așteptarea unei noi întâmplări, lumea crudă și neiertătoare fiind, până la urmă, preaslăvită, creând prin ale ei urcușuri și coborâșuri dependență.
Oferind o viziune asupra ultimelor proiecte ale lui Pasolini, înca nerealizate, filmul contribuie la statutul monumental, etern, intensificat și de uciderea sa încețoșată, precum și de, predominant adorației, ura stârnită prin lipsa totală a unei cenzurii. Ferrara reușește să surpindă ultimele 24 de ore dintr-o viață plină de valuri, într-o producție pe care nu o pot decât recomanda.
R: Abel Ferrara, FR/ IT, 2014
Distribuție: Willem Dafoe, Ninetto Davoli, Riccardo Scamarcio, Adriana Asti
Articol apărut inițial pe blogdefilm.ro.
Sursă foto: https://www.imdb.com/title/tt3125652/